De zeci de ani armata SUA exploateaza la turatie maxima dronele ca solutie perfecta pentru misiuni de spionaj si odata cu perfectionarea tehnologiei, pentru misiuni de atac. Marele avantaj al dronelor este ca nu au nevoie de echipaj uman si sunt mai compacte, riscurile si implicatiile doborarii unei drone fiind mult mai reduse in comparatie cu prabusirea unei nave cu prezenta umana la bord.
NASA a decis in urma cu 13 ani sa initieze un program spatial care a presupus dezvoltarea unor drone capabile sa realizeze zboruri spatiale, sa orbiteze in jurul Terrei pentru a alimenta Statia Spatiala Internationala sau pentru a plasa sateliti pe orbita. In prima faza dronele urmau sa fie purtate in cala navetelor spatiale si abia intr-o a doua faza se urmarea dezvoltarea independentei privind amplasarea pe orbita.
X-37B, prima drona spatiala (foto)
In 1999 NASA a contractat dezvoltarea conceptului de catre Boeing Integrated Defense Systems. Intr-o perioada de 3 ani proiectul a presupus costuri de peste 500 milioane dolari, fiind transferat catre Defense Advanced Research Projects Agency in 2004, moment in care proiectul devine secret. Doi ani mai tarziu au loc primele teste publice ale X-37A, care a fost lansat deWhite Knight, nava purtatoare specializata in lansari pentru testarea unor noi aparate de zbor. Aceste zboruri din 2006 au pus la incercare capacitatea de planare a X-37A, care a reusit sa duca o parte din zboruri pana la capat fara sisteme de propulsie, doar planand.
White Knight si X-37A (foto)






