marți, 9 octombrie 2012

Fictiunea devine stiinta

De mic copil m-a fascinat inexplicabilul si am simtit o atractie aparte pentru spatiu, zboruri intergalactice si existenta vietii pe alte planete. Asta si pentru ca am gasit in bibiloteca trei sau patru carti care prezentau teorii privind paleoastronautica, fenomenul OZN, paranormalul si alte fenomene similare, carti pe care le-am citit si recitit, captivat de continutul lor.

Odata inradacinata in copilarie aceasta atractie pentru misterul spatiului si al vietii extraterestre, pasiunea m-a urmarit pana la maturitate, si desi nu mai am entuziasmul specific acelei varste, subiectul continua sa ma intereseze, fie ca am parte de o prezentare stiintifica, sau de una stiintifico-fantastica. In ultimul timp se dovedeste din ce in ce mai mult ca limita dintre stiinta si fictiune este foarte usor de trecut. Curiosity exploreaza planeta Marte, satelitii orbiteaza in jurul Terrei, Statia Spatiala Internationala are aproape 15 ani vechime pe orbita, sa reusit prima misiune spatiala privata pentru alimentarea SSI si NASA se pregateste sa trimita in urmatorii 20 de ani un echipaj uman pentru a explora planeta Marte. Fictiunea devine stiinta ...


Am citit anul trecut ultima carte pe aceasta tema; este vorba de 2001: Odiseea spatiala, scrisa de Arthur C. Clarke, un roman SF care prezinta o terorie captivanta privind evolutia omului, de la nivelul de primata la homo sapiens sapiensul de astazi, datorita influentei unei civilizatii extraterestre stravechi, care prin intermediul unor monoliti din cristal a aprins scanteia inteligentei primatelor terestre in urma cu 3 milioane de ani.

Subiectul romanului ne transpune apoi in "zilele noastre", cand o echipa de astronauti descopera pe Luna un cristal ciudat, cu dimensiuni perfecte imposibil de generat pe cai naturale si cu o vechime de 3 milioane de ani ... prima dovada a existentei vietii extraterestre. Dupa ce cristalul este scos la suprafata in intregime, aceasta transmite un semnal radio catre una dintre lunile planetei Saturn, actiunea romanului transpunandu-ne la momentul in care doi ani mai tarziu, este pregatita de lansare misiunea Discovery One cu cinci astronauti la bord, misiune care are scopul de a explora satelitul planetei Jupiter catre care s-a indreptat semnalul radio.

Romanul prezinta aventura celor doi temerari astronauti care supravegheaza zborul (trei erau mentinuti intr-o stare de hibernare) spre destinatia lor indepartata, incercarile la care sunt supusi, totul culminand cu revolta coputerului care controleaza nava, entitatea HAL, care incearca sa ucida membrii echipajului. Intr-un final nava ajunge la monolitul de pe Jupiter, iar cand astronautul care dorea sa inspecteze artefactul se apropie, monolitul se transforma intr-o poarta stelara care-l absoarbe si-l transpune intr-un alt sistem planetar, unde sufera o transformare totala ... devenind o entitate superioara, capabila sa calatoreasca nestingherita prin spatiu, un Copil Stelar.

Dar daca prezentarea mea v-a placut, mai bine cititi cartea pentru ca este mult mai palpitant decat am reusit eu sa povestesc :)

Romanul este disponibil la editura Nemira si va recomand sa-l cititi. Chiar daca nu sunteti pasionati de misterul originii vietii si al civilizatiilor extraterestre, se va dovedi o lectaura placuta si poate chiar va ridica anumite semne de intrebare pe care nu vi le-ati pus pana acum ...

Urmeaza sa inscriu articolul in concursul SuperBlog 2012.

2 comentarii:

Voucher spunea...

Este si film, foarte bun... dar ca de obicei, cred ca e mai buna cartea decat filmul.

Oricum, pentru mine Star Trek e nr. 1

Taraboste spunea...

Cand citesti o carte ai propria transpunere in imagini a continutului si nu intotdeauna filmul se aliniaza ideilor tale. In general cartile mi-au lasat o impresie mult mai placuta decat filmele realizate dupa ele.
Star Trek e filmul cu care am crescut :) Za Best.

Trimiteți un comentariu

Parerea ta conteaza