O expresie des intalnita, mai ales in epoca de aur, cand romanul era nevoit sa-si carpeasca lucrurile cu ce gasea la-ndemana, cand trebuia sa incropeasca din te miri ce ustensile pentru nevoile de zi cu zi, o epoca in care sarma era la mare pret.
Reversul medaliei privind sintagma din titlu este faptul ca in timp a ajuns sa ilustreze calitatea proasta a lucrurilor made in Romania, produse putin fiabile, care te poti astepta oricand sa cedeze. Metaforic vorbind, tot un lucru romanesc legat cu sarma este si tot ce inseamna politica, servicii publice si administrarea bunurilor aflate in patrimoniul statului.
Dupa principiul de ce sa faci un lucru bine daca-l poti face prost, principiu care pare a fi prima directiva a oricarei guvernari mioritice si a oricarui om politic, am dat peste sarmismul romanesc unde ma asteptam mai putin ... la Petrom. Se vede ca statul este inca actionar cu un pachet important. Din fericire nu majoritar, pentru ca altfle ajungea benzina 10 lei/l la cat si cum se fura combustibilul din rafinarii pana la privatizare.
Ieri mi-a venit nastrusnica idee sa alimentez la benzinaria Petrom de pe Splai, in vecinatatea podului Cotroceni. M-am inscris frumusel pe una dintre cele doua linii de masini formate si am asteptat sa-mi vina randul. Insa desi sunt 8 pompe, la care masinile au acces doar pe doua coloane, pompele fiind insirate pe aceeasi linie (4 pe-o parte si 4 pe cealalta a unui postament), minutele treceau si nu se intrezarea nici o miscare in front ... Colegul din fata lucra la capota, o doamna-si repara stergatorul, fiecare isi gasea de lucru cate ceva.
