luni, 8 octombrie 2012

Einstein si Dumnezeu, cu un an inaintea mortii

Cu un an inaintea mortii titanului Albert Einstein, acesta isi exprima intr-o scrisoare adresata filosofului Eric Gutkind opinia privind divinitatea, ca raspuns la o carte a celui din urma.

03 Ianuarie, 1954: scrisoarea lui Einstein catre Eric Gutkind, despre Dumnezeu

Einstein considera ca ideea de Dumnezeu este rodul mintii umane, care-si exprima astfel slabiciunea, Biblia fiind o coletie de legende onorabile, dar totusi primitive, chiar copilaresti. Pentru Einstein, religia iudaica, precum majoritatea religiilor, este doar incarnarea unor superstitii copilaresti ... pentru ca Dumnezeu nu joaca zaruri ...

Este o opinie noarmala din partea celui care a ramas in istorie ca cel mai mare fizician al lumii, cel mai important om de stiinta, revolutionand gandirea omenirii si intelegerea locului omului in Univers. Si este greu sa nu-i dai dreptate ...

PS: dupa ce in 2008 scrisoarea a fost vanduta pentru suma record de 270,000 £, anul acesta scrisoarea va fi scoasa la licitatie pe eBay, pentru suma de 3,000,000 $ ...

Daca ti-a placut, da un share pe Facebook sa se bucure si altii :)

28 de comentarii:

ion spunea...

de ce să fie greu să nu-i dai dreptate?

Taraboste t spunea...

Pentru mine este ... si tind sa fiu pe aceeasi lungime de unda cu el :D

Adriana spunea...

Avand in vedere ca a fost un om de stiinta nici nu ma mira gandirea lui...si poate ca in unele privinte avea dreptate... cine stie?

Taraboste t spunea...

Pentru mine un lucru este cert: religia este aceeasi de mii de ani, in schimb onul s-a transformat continuu. Pe de alta parte exista un declin constant al numarului de credinciosi, si am in vedere aici credinciosi adevarati, nu doar pe hartie.
Daca religia nu se revizuieste, pe fondul mercantilismului exacerbat, nu cred ca va dainui alte mii de ani.

ion spunea...

păi religia nu prea are cum să se schimbe.

Taraboste t spunea...

Daca s-ar dori acest lucru, poat ca da. Esenta pana la urma este aceeasi in aproape toate religiile, insa interesele sociale si economice au dus la exacerbarea si radicalizarea abordarii. Normala ar fi o unificare a religiilor pentru ca nu pot exista mai multe culori de alb sau negru. Adevarul inclusiv religios nu poate fi decat unul, restul fiind interpretari.
Dar asa ceva ar putea avea loc doar intr-o situatie exceptionala... cum ar fi contactul cu o civilizatie extra terestra care sa ne arate universul dintr-o alta perspectiva.

Monitoare LED ieftine spunea...

Ca sa intelegeti ma bine "parerile" lui Einstein despre dumnezeu si religie va recomand minunata carte scrisa de el "Cum vad eu lumea" scrisa pe intelesul tuturor. http://www.estiinta.ro/carti/

@taraboste. Expresia "dumnezeu nu joaca zaruri" nu se potriveste bine in acest context. Aceasta intr-adevar ii apartine lui Einstein, dar prin aceasta isi exprima dezacordul fata de faptul ca mecanica cuantica (spre deosebide de mecanica clasica care culmineaza cu a lui TR si care este perfect predictibila) este total impredictibila in sensul clasic; vezi Principiul de incertitudine al lui W. Heisemberh, rincipiul de superpozitie al lui E. Shrodinger etc...

La intrebarea "credeti in dumnezeu?" Einstein raspunde: "Cred in dumnezeul lui Spinoza, care se manifesta prin armonia existentei. Nu cred intr-un dumnezeu care se indeletniceste cu destinele oamenilor."

Taraboste t spunea...

Multumesc pt cartea recomandata.
De ce nu s-ar potrivi expresia? Chiar in ultima ta fraza argumentezi relevanta ei din perspectiva lui Einstein si anume ca nu-l vede pe Dumnezeu jucandu-se cu destinele oamenilor, ci asigurand o armonie a existentei.

Reduceri preturi spunea...

:) citeste-o si ai sa intelegi. Stiu sigur ca fraza cu zarurile a fost "slobozita" in contextul mecanicii cuantice si a principiului de incertitudine. Celalta cu armonia a fost "eliberata" intr-un interviu pe teme filozofice. Daca vei citi cartea vei intelege mai bine ce semnificau pentru Einstein cuvintele religie si religiozitate... in mare acestea semnificau credinta omului de stiinta ca poate intelege "cum gandeste dumnezeu" , sau ca universul poate fi inteles in profunzime prin matematica, fizica si stiinta in general.

Taraboste t spunea...

Chiar imi voi face timp s-o citesc :)

concept w spunea...

dumnezeu nu "asigura" o armonie, ci este armonia universala a existentei din perspectiva lui Einstein. Nu este dotat cu vreun soi de vointa si nici nu sta sa ne cantareasca actiunile si sa ne scrie noua destinele.

Taraboste t spunea...

Oricum este o perspectiva mai aproape de normalitate.

Gheorghe Popa spunea...

Credinta mea este ca acea armonie universala a existentei din perspectiva lui Einstein persista intr-o "forma de realitate" constinentizata, identificata de noi oamenii, atat timp cat acea "forma de realitate" graviteaza in jurul unui "punct singular" numit centru gravitational (CG), caracterizat printr-o anumita masa energetica. Armonia incepe sa dispara treptat cu consumul energiei punctului singular. Acea forma de realitate este spirala. Indepartarea elementelor componente de CG este un semn al pierderii energiei CG ceea ce duce la dezechilibrul armoniei. In urma acestui dezechilibru rezulta disparitia "formei de existenta" respectiva. Rationand in continuare, se pune intrebarea: Ce se intampla dupa disparia "formei de existenta", cu elementele componente? Acestea vor gravita in jurul unui nou CG capabil sa atraga "elemente materiale" care nu au suficienta energie incat sa formeze un CG si care nu se pot "conduce" singure daca ne referim la specia umana. Prin urmare apare o noua armonie. Aceste transformari ale armoniilor reprezinta insusi miscarea care guverneaza universul.

Savoir Faire spunea...

@Gheorghe.
Imi place cum ai asociat armonia cu ceea ce pana la urma este gravitatia propriu zisa.
Dar uite o faza interesanta din punct de vedere metaforic :
Daca CG prin energia sa asigura armonia si presupunand ca CG pierde energia, ar rezulta doua lucruri:
1) armonia ar ramane suspendata in vid si cu trecerea timpului distanta dintre punctul ideal CG si distanta dintre punctul ideal "armonie" ar ramane aceias.
2) armonia ar putea sa se indeparteze de CG cu o viteza accelerata si/sau viceversa
---
Acum sa ipotizam si celalat caz, cum ca CG nu poate sa piarda energia.
Tot ceea ce am spus mai sus ar rezulta fals.
---
Totusi, sa gandim din punct de vedere chimic si fizic.
Acum cateva zeci de ani, lumea credea ca energia si masa sunt doua lucruri diferite.
Nu o sa ma lungesc la mari discutii, dar voi spune ca masa nu este decat o alta forma de energie, cu alte cuvinte, eu gasesc ca nu are prea mult sens sa spui ca CG ar pierde energia, pentru ca ea ramane oricum constanta, numai ca nu ar ramane compacta.
Sa ipotizam acum ca ar exista in tot universul doar doua puncte CG puse la o distanta foarte mare si o singura armonie.
Daca primul punct CG dintr-o cauza anume (sa presupunem combustie) ar pierde stabilitate si s-ar dezintegra ar putea sa rezulte ca armonia ar fi atrasa inspre celalalt punct CG.
Dupa ce armonia ar fi atrasa de acest punct CG2, primul punct ar putea sa se refaca si atunci cand CG2 ar pierde stabilitatea, armonia ar fi din nou atrasa de CG1.
Sa mai ipotizam un caz, sa presupunem ca CG1 pierde stabilitatea, deci pierde forma compacta, ar rezulta ca atat armonia, cat si resturile de CG1, ar fi atrase de CG2.
Am sa te rog sa ai rabdare si sa mai ipotizam un caz.
Sa spunem ca CG2 si CG1 impart armonia in mod egal, adica armonia se afla la jumatatea drumului intre CG1 si CG2.
Daca aceste doua puncte ar pierde stabilitatea in acelas timp ar rezulta ca armonia ramane undeva singura in univers. si de aici deducem doua lucruri.
1) CG1 si CG2 ar putea sa nu mai gaseasca puterea de a se reforma in puncte compacte.
2) CG1 si CG2 ar putea sa gaseasca puterea si ar putea sa formeze:
2.1) un unic punct CG cu o singura armonie
2.2) alte doua puncte CG.
In poza de mai jos gasesti o sinteza si cateva similitudini care se regasesc in natura.
http://imageshack.us/photo/my-images/822/immagineqfr.png/

tractari auto spunea...

Nu inteleg de unde vine ideea realitatea graviteaza in jurul unui punct singular.

Savoir Faire spunea...

Vine dintr-un scop practic, adica din dorinta de a semplifica ideile, exact ca intr-o problema de fizica.
Dupa ce ai ideile clare mai adaugi un strat de complexitate la problema s.a.m.d

Taraboste t spunea...

Asta plecand de la informatiile disponibile la acest moment. Oricand pot aparea elemente noi in ecuatie care sa dea peste cap toata logica de pana acum a lucrurilor.
Nu cred ca suntem la acest moment, noi umanitatea, in postura de a pune concluzii cu titlu de absolut pe tema divinitatii, a universului, chiar si pe tema celor doua intrebari existentiale: de unde venim si incotro ne ducem ...

Gheorghe Popa spunea...

Va intreb:
1.Poate exista armonia in absenta unei "forme de existenta"?
2.Pot exista in spatiu-timp doua "forme de existenta" identice?

G.P. spunea...

Subscriu

concept w spunea...

Punctul singular in jurul caruia graviteaza realitatea este observatorul. Realitatea porneste putin diferit din fiecare observator in parte.

Savoir Faire spunea...

1) ar putea sa existe o armonie, dar in lipsa unei forme de existenta (asa cum o inchipuim noi) armonia nu ar mai fi apreciata.
2) da, ar putea sa existe, dar instrumentele noastre au o margine de eroare mai mica sau mai mare, deci putem spune ca sunt foarte asemanatoare, dar nu stim daca sunt identice si viceversa: presupunand ca avem cu siguranta doua forme de existenta indentice nu ne-am putea da seama de acest lucru pentru ca avem instrumente imperfecte.
Ne vom putea da seama cu siguranta doar atunci cand instrumentele noastre nu vor mai fi fizice, tangibile, ci doar ideologice.
Dar nu stiu daca acest lucru o sa fie posibil intr-un timp apropiat.

Taraboste t spunea...

Foarte buna mentiunea ta ...
In definitiv, realitatea este diferita pentru fiecare dintre noi, pentru ca fiecare are parte de stimuli diferiti.

isabela spunea...

Fizica cuantica sugereaza ca realitatea este doar o constructie a creierului. In lipsa uni observator realitatea pur si simplu dispare: Ia vezi asta: http://www.youtube.com/watch?v=tu57B1v0SzI

Taraboste t spunea...

Mi se pare logic ... cine sa mai constate realitatea daca nu mai sunt observatori :)

Gheorghe Popa spunea...

1.Armonia este o notiune abstracta pe care noi am asociat-o formelor de existenta.
2.Nu cred ca exista forme de existenta repetabile, ci relativ repetabile

amiralul spunea...

stii ce e interesant? mecanica cuantica + biocentrismul + energia care nu poate fi creata si nici distrusa se impleteste cu religia. mecanica cuantica ce tot incearca sa explice constiinta uneori nu-si gaseste explicatii decat in religie. cuidat

Taraboste t spunea...

Banuiesc ca nu cu religia care-ncurajeaza gloata sa mearga in sir indian la sfantul ciolan ...

amiralul spunea...

religia a fost folosita pt a stapani prostimea inca din cele mai vechi timpuri. uneori a fost buna. e greu de imaginat o lume fara religie. cred ca ar fi haos. mai ales in perioadele timpurii. daca ai fi trait undeva cu vreo 1000 de ani in urma n-ai mai fi zis despre religie ca se duc dupa sf ciolan :)) alea erau vremurile, fara pc, fara telefoane, fara sursa de informatie. lumea atunci nu avea alternativa decat religia.

eu cand zic de religie ma refer la notiunea de creator a ceva. universul a fost un proiect pentru viata in sine.

eu nu sunt credincios insa sunt unele lucruri legate de mecanica cuantica ce te duc totusi cu gandul ca s-ar putea sa fie ceva ceva acolo. de exemplu, Steven Weinberg spunea ca desi are o baza neurala, conştiinţa prea are legatura cu legile fizicii. Adica nu proteinele explica constiinta ci spatiul si timpul, fara ratiune spatiul si timpul nu exista iar materia nu isi are rostul.

Lanza de asemenea spunea ca spatiul si timpul apartin viului.

e ciudat.

Trimiteți un comentariu

Parerea ta conteaza