luni, 12 noiembrie 2012

Unde esti, copilarie, cu padurea ta cu tot?

...
Astazi chiar de m-as întoarce
A-ntelege n-o mai pot...
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?


Buna intrebare ... Ma gandesc de multe ori cu nostalgie la anii copilariei, cei mai frumosi ani din viata. Nimic nu poate egala libertatea totala pe care o resimteam atunci, cand aveam doar doua preocupari importante, joaca si invatatul.


Chiar daca o buna parte din copilarie am trait-o in comunism, cu toate lipsurile si problemele inerente acelei perioade, totul a fost minunat, sub auspiciul unor sentimente pe care nu le-am mai putut retrai niciodata. Faptul ca am avut norocul de a creste intr-o familie echilibrata, la tara, a contat enorm si a fost mobilul bucuriei de a petrece timpul fara griji, fara stres, bucurandu-ma de fiecare moment si oportunitate pe care mi le oferea viata.

Ma uit acum la inflatia de preocupari pe care le pot avea copiii si parca nici una nu ofera gradul de satisfactie pe care-l resimteam atunci. Tin minte si acum fascinatia pentru Cartea Junglei si cum mi-am facut un arc si sageti pentru a pleca la vanatoare prin vie impreuna cu al meu catel ... Sau bucuria cu care priveam cum se descarca remorca de carbuni la scoala, pentru ca insemna o dubla ocazi: sarituri in gramada de pe acoperisul magaziei si sculptarea de jucarii din bucatile de lut pe care le gaseam printre carbuni ... si ce mai masinute-mi faceam din lutul ala :D

Dar ce sa mai zic de expeditiile la pescuit, cand petreceam ore-n sir pe malul apei prin papurisi si bucuria pe care-o aveam cand ma intorceam acasa cu 2-3 kg de pestisori, satisfactia cu care-i numaram si-i asezam pe categorii :) Sau freamatul pe care-l resimteam in tot corpul cand Sambata veanea ora Teleenciclopediei si cand Duminica incepea Gala Desenelor Animate ... Nimic nu mai conta. Ma instalam in fata televizorului si sorbeam fiecare secunda cu aviditate :)

Chiar si scoala era mai placuta, mai prietenoasa si invatam nu atat fortat, cat pentru ca invatatoarea si profesorii de generala reuseau sa insufle placerea cunoasterii, a descoperirii unor lucruri noi. Si pentru ca scoala in care mi-am petrecut primii 8 ani de studii mi-a deschis ochii si sufletul spre cunoastere, vreau sa incerc sa-i intorc si eu favoarea si sa o inscriu in Campania "PROFI te premiaza!" powered by Vodafone, pentru ca elevi de astazi sa aibe o sansa in plus in viata.

Nu era o scoala mare, cu un nume pompos si rasunator ... Era doar Scoala Nr. 6, "de la sat" cum i se mai spunea, cu clase I-IV si V-VIII, scoala in care am invatat sa scriu si sa citesc si in care am descoperit lumea de-a lungul celor 8 ani de invatatura. Cu profesori calzi si rabdatori, prietenii puternice si aventuri de neuitat.

Mi-ar placea sa pot face un gest frumos pentru scoala copilariei mele si sansa dotarii cu un laborator de infromatica performant este unica, putand fi cel mai frumos cadou pe care scoala l-a primit de-a lungul existentei sale. Lantul de magazine PROFI impreuna cu Vodafone ofera oportunitatea aceasta oricui, iar acum sansa a ajuns in Blogosfera si sper sa pot profita de ea pentru beneficiul copiilor care astazi isi tocesc coatele pe bancii fostei mele scoli.

4 comentarii:

Claudiu spunea...

Ma intreb oare ce gandeste un elev din ziua de azi cand iti citeste articolul (daca l-ar citi). Ce jucarii de lut si mers la pescuit... grija lui e ca nu are ultimul iPhone. Trist.

Taraboste t spunea...

Sau ca nu-si poate up-loada suficient de repede poza pe facebook ... Sper ca cel putin picilor mei sa le dau posibilitatea de se bucura si de natura.

amiralul spunea...

frumos articolul. dar din pacate copiii sunt f atrasi de tehnologie, nu de natura. tu erai atras de natura cand erai mic fiindca nu aveai alternativa. nu exista tehnologie. intr-un fel e ceva firesc. lumea trebuie sa evolueze cumva si inchizandu-te intr-o era nu e calea. totusi, cei nou nu e neaparat si bun insa asta e trendul evolutiei.

stii ce e cu adevarat pacat? ca exista atata tehnologie si copiii habar nu au sa o foloseasca intr-un mod benefic lor, care sa-i ajute sa se dezvolte. si bineinteles nici parintii nu stiu cum sa-i educe cu aceasta tehnologie pt ca, evident, au trait in niste vremuri lipsite de tehnologie.

sunt de parere ca facebook si unele jocuri pe pc sunt f daunatoare pt copiii doar pt simplul fapt ca nu invata nimic util din ele. nu raman cu nimic duoa 5 ore de stat la pc. asta e defapt drama.

Taraboste t spunea...

Adevarat ...
Oricum totul pleaca din familie ... aici este o problema si s-ar putea ca ce spui tu cu parintii care nu stiu sa-si sfatuiasca si directioneze copii in utilizarea tehnologiei este destul de adevarat.
Complicate vremuri ... :)

Trimiteți un comentariu

Parerea ta conteaza